Autentic transilvănean sau ardelean pur-sânge

Astăzi am simţit pentru prima oară, de când locuiesc în binecunoscutul buric al târgului transilvănean aflat pe Someş, că bancurile cu ardeleni uneori pot fi chiar indulgente.

Întâmplare simplă…aparent: final de curs; 5 fete intră liniştite în biblioteca facultăţii în căutarea cărţii despre care tocmai li se vorbise, cu intenţia de a o cumpăra. Aici intervine in scenă personajul principal: nenea bibliotecaru! Până am reuşit noi toate să ne strecurăm pe uşa îngustă şi să ajungem drept în faţa lui, n. b. a avut timp să se gândească dacă e cazu să se ridice de pe scaun…şi care ar fi cea mai bună mişcare pentru îndeplinirea acestui gând.

Bun! S-a ridicat! Condiţii necesare comunicării îndeplinite! Emiţător şi receptor faţă în faţă…aşa, şi acum să dam pe fast forward până la intrigă: “-Vrem cartea X! Cât costă? ;;)” –> r ă s p u n s: “Ioi Do’mne, păi staţi să văd!”.

Deja se citea îngrijorarea pe faţa lui n. b., deşi eu încă nu identificasem problema. A urmat o mişcare ciudată de deschidere de sertare din care se luau chei care deschideau alte sertare care aveau înăuntru chei care deschideau un dulap în care se afla o foicică – importantă se pare – pe care erau scrise preţurile cărţilor. Bun…ni se comunică preţul…şi de aici începe drama pentru nenea b. şi distracţia pentru mine🙂. După ce ne aude pe toate 5 în cor: “Daţi-ne! O cumpărăm!” şi îşi ia un moment suficient de răgaz pentru a procesa noua situaţie, personajul principal nu mai e în stare să exclame decât un “Ioooi”!

Eu deja râdeam, mai ales după ce m-am asigurat ca n. b. nu s-ar putea supăra pe mine, neavând timp să mă observe! Adevărul e că eu scriu acum toate astea just for fun, dar ardelenii sunt, pentru mine, cei mai faini oameni din România.

Aşa, back to the “action”: Nenea b., săracu, era depăşit de situaţie, cu vreo 10 cărţi pe masă, 5 oameni în faţă şi încă vreo doi care intrau pe uşă, se simţea la capătul puterilor. Plimba îngrijorat o carte dintro mână în alta, vâzând o altă mână ce întindea ameninţător spre el o bancnotă ceva mai mare decât preţul cărţii mult dorite. Adică…trebe’ dat rest: “Ioi Doamne!” :)) Şi aşa s-a blocat nenea cel simpatic pe acest “Ioi Doamne!” şi l-a tot repetat. Eu l-am auzit de cele mai puţine ori, pentru că, printre zâmbete i-am întins rapid domnului suma fixă de 22 de lei, exact cât costă cartea, iar nenea s-a luminat la faţă şi a încheiat cu mine prima tranzacţie, preluând astfel şi ideea salvatoare pe care o comunică şi celorlaţi cumpărători: “…doar dacă aveţi bani ficşi!!!”.

Am plecat surâzând discret, dar cu parere de rău pentru săracul nenea bibliotecaru, mai ales după ce am dat nas în nas cu o duzină de colegi ce se înghesuiau pe uşa mică a bibliotecii…şi care, ştiam eu că merg tot după ‘cartea aia, fir-ar ea să fie!’🙂

2 Responses to “Autentic transilvănean sau ardelean pur-sânge”


  1. 1 busybeingfabulous 03/11/2009 la 10:07 pm

    Ioooi:)) Ce dor imi e sa aud ‘ioooi’… Stii bancul cu ‘ioi’? Zi ca nu, apoi vin si te intreb daca vrei sa ti-l zic, apoi zici ca da, apoi ti-l zic. Si facem multe, multe comentarii :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: